Trasi pe roata

Nu, nu ca Horea, Closca si Crisan, desi pe alocuri comparatia este destul de potrivita.

E vorba de roata istoriei, e vorba de binecuvantarea uitarii.

Ne-au priit privilegiile comunismului: calcatul in picioare la cozi, ratiile de mancare, curentul electric care nu tinea. Ne-a placut limba de lemn si planurile cincinale. Ca urmare il adoram pe Ponta. El zambeste mereu, vorbeste repede si este un roman verde care ar face orice in afara de a-si asuma ceva, inclusiv concepte abstracte gen doctrina si directie. El este fiul spiritual al lui Iliescu si fosta mana dreapta Nastase. De la un presedinte modest dar pregatit oricand sa cheme minerii la un vanator cu veleitati de recidivist.

Ii uram sincer pe nemti pentru cat sunt organizati, meticulosi si pentru ca au adus una dintre cele mai mari plagi in Europa si lume: nazismul. Colac peste pupaza s-au trezit sa-si trimita si o familie regala sa ne conduca, sa ne creeze infrastructura si sa ne ajute sa ne definim ca stat in forma noastra actuala. Noroc cu fratii nostrii de la rasarit care au venit si ne-au usurat de un tezaur si de povara de a fi regat. Doar asa ne-am putut gasi vocatia. Si cu siguranta nu-l vom lasa pe Johannis sa ne-o strice.

Somnul ratiunii naste monstri, dar cel al natiunii ucide sperante. Sa ne rostogolim mai departe?