România. La o lună după Colectiv. Și după 60 de victime. Asta dacă îi numărăm doar pe cei care ne privesc acum dintr-o realitate paralelă.
Asemeni unei părți din societate, am simțit în tot acest interval nevoia de a mă implica, cumva, în acest proces de vindecare. De ce? Eh, asta mă întreb și eu de ceva vreme ...
Pentru a vă face o idee mai bună, am să vă ofer o perspectivă, pe care aș cataloga-o acum drept a unui chibiț pasionat.
Primul meu contact cu fenomenele
Pieței și
Colectiv a fost evident prin intermediul Facebook. Prin interminabila listă de mesaje care mi-a invadat spațiul virtual vital, mi-a albit nopțile și înnegrit zilele. Disclaimer: am cont de Facebook de abia un an, așa că fie-vă milă de n00boșenia mea întru căile încurcate ale platformei de socializare(!).
Prima mea reacție a fost una de perplexitate dureroasă: de ce
ei? De ce
eu? În momentul în care suntem puși în fața fragilității de facto a ființei umane, prima reacție, naturală de altfel, este de ușurare. Ei bine nu am avut parte de așa ceva. Am plâns, m-am rugat, am fost să donez sânge, am fost în Piață și am urlat.
Ok. Toate bune și frumoase. La presiunea Pieței au început să apară roadele:
Victor Ponta și-a dat demisia
Gândind retrospectiv, acest gest a fost proverbialul chepeneag, după ce ploaia a spălat și ultima urmă de culoare din zdrențele clasei noastre politice. Nu am înțeles nici până astăzi, de ce a fost necesar ca acest cap să se rostogolească. Să nu mă înțelegeți greșit, sunt departe de a fi un fan al fostului Premier. Și asta cât se poate de scriptic și de fățiș.
Dacă vorbim de ocazii, acesta a avut suficiente pentru a-și da o demisie de onoare. Buuun. Să vedem atunci ce alte variante mai avem la dispoziție pentru a califica acest gest. Să fi fost oare o demisie de frică? Nici asta nu sună prea plauzibil, pentru că ne amintim desigur episoadele cu buncărul, Dubai-ul sau Turcia.
Singura variantă care rămâne este atunci aceea a unui calcul rece, din care toată lumea iese
fericită:
-
Ponta a avut ocazia de a poza și a fi portretizat ca fiind un martir atent la voia poporului, a se vedea noianul de articole și emisiuni dedicate
celui mai bun premier din 89' încoace
-
Dragnea a avut ocazia de a demonstra pumnul de fier cu care conduce PSD-ul, arătându-ne bățul în care a atârnat pielea încă netăbăcită a Premierului
-
Iohannis, în calitatea de singur(!) reprezentant al clasei politice ce mai avea legitimitate, a avut ocazia de a desemna un Premier după chipul și asemănarea Pieței
-
Gorghiu și Blaga au avut ocazia de a visa pentru câteva zile la alegeri anticipate iar recent au declarat că vor sancționa noul Guvern dacă măsurile luate nu vor fi pe placul PNL
-
Noi restul, am avut ocazia de a ne fi auzită vocea și de a avea un impact major în bunul mers al clasei politice
Serios? Am dat o palmă atât de severă clasei politice încât tuturor le-a răsărit un zâmbet?
(... va urma ...)
