Saturday, November 28, 2015

Facebook erat demonstrandum (1)

România. La o lună după Colectiv. Și după 60 de victime. Asta dacă îi numărăm doar pe cei care ne privesc acum dintr-o realitate paralelă.

Asemeni unei părți din societate, am simțit în tot acest interval nevoia de a mă implica, cumva, în acest proces de vindecare. De ce? Eh, asta mă întreb și eu de ceva vreme ...

Pentru a vă face o idee mai bună, am să vă ofer o perspectivă, pe care aș cataloga-o acum drept a unui chibiț pasionat.

Primul meu contact cu fenomenele Pieței și Colectiv a fost evident prin intermediul Facebook. Prin interminabila listă de mesaje care mi-a invadat spațiul virtual vital, mi-a albit nopțile și înnegrit zilele. Disclaimer: am cont de Facebook de abia un an, așa că fie-vă milă de n00boșenia mea întru căile încurcate ale platformei de socializare(!).

Prima mea reacție a fost una de perplexitate dureroasă: de ce ei? De ce eu? În momentul în care suntem puși în fața fragilității de facto a ființei umane, prima reacție, naturală de altfel, este de ușurare. Ei bine nu am avut parte de așa ceva. Am plâns, m-am rugat, am fost să donez sânge, am fost în Piață și am urlat.

Ok. Toate bune și frumoase. La presiunea Pieței au început să apară roadele:

Victor Ponta și-a dat demisia


Gândind retrospectiv, acest gest a fost proverbialul chepeneag, după ce ploaia a spălat și ultima urmă de culoare din zdrențele clasei noastre politice. Nu am înțeles nici până astăzi, de ce a fost necesar ca acest cap să se rostogolească. Să nu mă înțelegeți greșit, sunt departe de a fi un fan al fostului Premier. Și asta cât se poate de scriptic și de fățiș.

Dacă vorbim de ocazii, acesta a avut suficiente pentru a-și da o demisie de onoare. Buuun. Să vedem atunci ce alte variante mai avem la dispoziție pentru a califica acest gest. Să fi fost oare o demisie de frică? Nici asta nu sună prea plauzibil, pentru că ne amintim desigur episoadele cu buncărul, Dubai-ul sau Turcia.

Singura variantă care rămâne este atunci aceea a unui calcul rece, din care toată lumea iese fericită:

- Ponta a avut ocazia de a poza și a fi portretizat ca fiind un martir atent la voia poporului, a se vedea noianul de articole și emisiuni dedicate celui mai bun premier din 89' încoace

- Dragnea a avut ocazia de a demonstra pumnul de fier cu care conduce PSD-ul, arătându-ne bățul în care a atârnat pielea încă netăbăcită a Premierului

- Iohannis, în calitatea de singur(!) reprezentant al clasei politice ce mai avea legitimitate, a avut ocazia de a desemna un Premier după chipul și asemănarea Pieței

- Gorghiu și Blaga au avut ocazia de a visa pentru câteva zile la alegeri anticipate iar recent au declarat că vor sancționa noul Guvern dacă măsurile luate nu vor fi pe placul PNL

- Noi restul, am avut ocazia de a ne fi auzită vocea și de a avea un impact major în bunul mers al clasei politice

Serios? Am dat o palmă atât de severă clasei politice încât tuturor le-a răsărit un zâmbet?

(... va urma ...)

Saturday, January 10, 2015

Charlie, cine esti tu Charlie?

Si mai mult, de ce am avea nevoie de tine? Intr-o societate in care circul nu mai are legatura cu soarele decat pe afis, gloantele sunt singurele care pot clarifica rostul liberului arbitru: libertate absoluta si asumare absoluta.

Jihadul purificator versus toleranta crestina, reteta de succes a pierzaniei secolului 21. Lectia in continua recapitulare si mereu sursa repetentelor din 11 septembrie incoace: "Da-mi o palma si nu voi intoarce celalat obraz ca tine ci iti voi raspunde cu un pumn".

Am adus democratia la nivel de religie, pentru ca suntem prea cultivati sa-l mai percepem pe Dumnezeu ca pe o necesitate, ca pe o componenta intrinseca a noastra ca popor. Suntem toleranti cu toate formele de exprimare, chiar daca afecteza valorile altei natii.

Si in fata mortii, pentru a consolida democratia, ii ridicam pe unii la statutul de martiri iar pe ceilalti la cel de demoni. Crima nu va avea niciodata o alta justificare decat ura si incapacitatea de comunicare. Restul e propaganda, nu justitie.

Democratia crestina va trebui sa faca un pas in spate si sa accepte ca tabloul pe care il admiram astazi nu este opera unui Islam ancorat in secolul trecut, ci al incapacitatii noastre de a compensa criza economica prin altceva decat masuri consumeriste si fara acoperire spirituala.

Deci cine esti tu Charlie? Sincer imi doresc sa fii Spiritul Craciunului ce a Fost si nu al celui ce va Veni.

Sunday, December 14, 2014

Pecerei sau uselei

Nu vorbim aici de concluzii banale cum ar fi ca "Tot ce naste din Iliescu, huligani mananca".

Vorbim de o meteahna veche, cea de a vinde scroafa moarta din papusoi ca fiind marea si inca progenitoarea unor generatii record de purcelusi.

Pana si pe vremea lui Ceasca, cu singurele surse de informare Scanteia si TVR, oamenii gaseau de cuvinta sa nu baloteze ca pelicanii stirile despre progresul nestavilit al socialismului stralucitor.

Azi, ne dedulcim si la altceva decat almanahe. Mai punem mana fara frica turnatorilor si pe stiri din surse externe. Si culmea tupeului masuram cresterea economica in acelasi mod: prin prisma a ceea ce ne mai ramane in buzunar de la o leafa la alta. Ceea ce de obicei se nimereste a fi o datorie.

Si atunci cum sa fie o alegere constienta o sleahta de comunisti debusolati? Tot mintiti poporul: la teveu, pe net, oriunde e posibil pentru ca desi au picioare scurte, minciunelele se strecoara al naibii de rapid.

Eu zic sa faceti un efort proletar si dogmatic pentru a reveni la valorile consacrate: sa ridicati un mausoleu tatucului Ilici, sa reinviati Cantarea Romaniei ca destul au tarat-o prin tarana emisiuni gen Vocea Romaniei, Romanii au Talent e.t.c. Si nu in ultimul rand sa dati Antenelor niste nume mai neaose gen Scanteia sau Flacara.

Si asta nu stiti de la mine: sa rationalizati accesul la internet ca sa ajunga la toata lumea. E pacat sa se praduie bunatate de biti prin computerele chiaburilor si capitalistilor onerosi. Sa ne traiti tovarasi luceferi!

Saturday, December 6, 2014

Ciorovaiala electronica

Printre sughituri de plans si injuraturi printre dinti Antenistii au mai scos o perla: tanarul si verdele Ponta a fost o victima a razboiului electronic.

Si nu e vorba de roiurile de drone care au adus spagile lui Iohannis in sate inocente sau cele care au vanat fara mila grupurile de traseisti ai USL care cautau frenetic buletine de vot unde sa-si lase a 3-a oara stampilele insetate.

Nici pe departe. Forte oculte si profund basiste au atras precum neoanele tinerii indecisi pe coclauri nebanuite ale internetului. Si i-au manipulat in asa hal incat au votat asemeni unor armate de zombi un strain de neam.

Si unde sa cauti aceasta manipulare decat in una din citadelele raului: site-ul Realitatii TV. Zis si facut. La o prima privire la articolele inveninate erau vreo trei tipuri de comentarii ale utilizatorilor. Ale celor anti Ponta cu concluzii scurte si la obiect. Ale celor pro Ponta cu epistole interminabile pline de abjectii. Si pe locul trei ale automatizatelor si senzationalelor oferte de locuri de munca.

Privind proportiile, avem mai multe optiuni. Fie fanii infocati ai lui Ponta servesc aceleasi nereusite combinatii de calmante si energizante fie este un proces sistematic si automat. De ce? De ascundere a opiniei publice.

Concluzia e simpla, intr-adevar Ponta a fost si este o victima. A sa si a colegilor sai de partid. Asa cum am baut apa otravita la revolutie, asa facem si acum, ne informam. Si decidem.

Wednesday, December 3, 2014

Tara lucrului ... manual

Daca Udrea iesea madam presedinta, nu aveam nici un dubiu: situatia politica si economica ar fi fost la fel de buna ca dumneaei. Am fi avut motive sa vizitam cat mai des Palatul Cotroceni si am fi savurat baile de multime.

Asa avem un presedinte caruia ii plac toate lucrurile bine facute. Inclusiv uitarea.

Cacaia derivatia, veti zice. Simplu, am votat o idee si ne-am ales cu un om politic. Unul nu cu mult peste statura tuilor care si-au plantat nevolniciile pe scaune preainalte. Am avut o lista de alesi carora a trebuit sa li se ridice urgent imunitatea. Zis si facut. Cand insa lucrurile au inceput sa se imputa prea aproape, ne-am impiedicat juridic de 1 vot. Sau mai bine zis de 101, care nu au fost ale noastre ci sigur ale celorlalti.

Ce-ar mai fi nou? Pai, tema justitiei independente. A venit iarna, trebuie sa dam drumul inapoi la presiune. Cum sa isi mai castige painea varanofilii, daca le bate rece cate un articol de lege la geam? Il abrogam si gata. Justitia nu mai e la gradinita, se poate bate parte-n-parte cu toata mahalaua.

In rest numai bine, acus-acus avem si un buget rectificat ilegal, pentru ca cine are habar la cate rectificari zice la legea ca am avea dezlegare pe an. Daca da Prea Fericitul Fond cu bu$uiocul, zicem amin si numaram bomboanele de pe coliva investitiilor in coparseul gaurit al datoriilor.

La mai mare, ca daca tot e s-o dam din mana in mana, macar sa stim ca ne-a fost pe saturate! Luati cat e calda!

Wednesday, November 26, 2014

Scrisoarea a V-a

Votul trece, eu, Victor, raman. Buget, lege electorala? Nu am chef azi. Poate dupa ce toc, asa social-democratic, ceva maruntis pe la Abu Dhabi.

Nici vorba de dezmat, este un tratament in toata regula: imi tiuiau urechile de la atata Iohannis si Puie. Singurul remediu pe care l-a gasit doctorul a fost zumzetul motoarelor de F1. Ce sa fac? Sa astept o vesnicie pana la urmatoarea cursa? Asa ca m-am dus.

Niciodata nu m-am simtit mai crestin decat in sanul arabilor. Ce atata paine si sare? Doua brunete si un pahar de sampanie sunt calea cea mai buna pentru impacarea sufletului chinuit.

Daciana, dragostea mea, parca de aici de langa seici mai tare dor imi e de tine. Zi-i te rog lui tata socru sa puna o vorba buna pentru mine: am facut pana la urma o treaba buna la guvern atata amar de vreme si trebuie sa ma relaxez.

Oricum, cand ma intorc, promit ca nu se va schimba nimic. Mama lor de votanti adormiti, le arat eu cine are puterea, adica parlamentul, adica guvernul. Mai coafez vreo doi-trei ministri si guvernul e ca nou. Si-n partid, mucles, ne revizuim la anul. Si la multi ani!

Sunday, November 16, 2014

Numaratoarea paralelilor

O noapte si o zi a premierelor, dar nu a premierului. Toate evenimentele fiind atat de bine aliniate, este un moment propice pentru a transmite multumiri.

Multumesc Ponta, pentru gestul unic de a-l felicita pe castigatorul de drept, sfarsind astfel sarada cu care ne-am obisnuit: "Ba eu am castigat mai mult!".

Multumesc Antenelor, pentru ca au pastrat pana in ultima clipa rezultatele unui sondaj fara valoare.

Multumesc Ponta, pentru ca fara interventia ta poporul nu s-ar fi putut mobiliza atat de bine.

Multumesc Antenelor, pentru ca pastreaza vie flacara anti-basismului si pentru ca stiu mai bine decat noi ca am fost manipulati. Recunosc cu mana pe inima, ca da, sunt victima manipularii: imi doresc un altfel de viitor.

Multumesc Ponta, pentru ca ai putut pierde, din capitalul de 7 milioane de oameni ce au votat suspendarea lui Basescu, exact 2 milioane. La mai mare!

Multumim Antenelor, pentru ca au inceput sa genereze si rationamente neviscerale si sa-si puna problema daca ne mai trec strada. Semaforul e verde acuma si traversam in grup!

Viitorul se construieste vot cu vot!